Ateliere de Gestionare a Emoțiilor și Creșterea Stimei de Sine

In uter, fatul intalneste impresii, resimte lucruri pe care nu stie exact cum sa le atribuie. Exista o interactiune intre el si mediu, mai ales cel biologic.

Dar fara o reprezentare psihica, impactul subiectiv nu poate fi nicicum integrat. In primele momente ale vietii extrauterine, copilul traieste in mod obiectiv intr-o stare de extrema dependenta in raport cu mediul inconjurator uman; el nu poate raspunde singur la nevoile sale, nici sa gestioneze tensiunile din el.

Este momentul definit ca epoca a narcisismului primar. Se numeste “narcisism primar” deoarece copilul, dupa cum vom vedea, tinde sa interpreteze subiectiv ceea ce se intampla, ca si cum totul ar proveni de la el, tinde sa le raporteze la el insusi.

Aceasta pozitie narcisica primara este prima pozitie subiectiva pe care o intalnim in istoria construirii subiectivitatii. Miza va fi dubla: pe de o parte, bebelusul va trebui sa creeze progresiv, “sa construiasca” o legatura cu mama sa, primul sau obiect, o legatura de atasament, o legatura investita care ii este necesara la dezvoltare; pe de alta parte, cvasi simultan, el va trebui sa inceapa sa accepte si sa-si reprezinte progresiv diferentierea in raport cu ea.

Pentru a putea sa se diferentieze psihic cu adevarat, el trebuie, de asemenea, sa se lege de celalalt, sa investeasca relatia, raportul sau cu celalalt, sa construiasca legatura cu celalalt.

text preluat din Manual de psihologie si psihopatologie clinica generala Rene Roussilon