Conflictul psihic

Psihicul uman s-a confruntat  mereu cu dualitatea fortelor dintre bine si rau, agresivitate si iubire, dorinta si interdictie, iar teoreticienii care au incercat sa explice mintea umana au elaborat diferite teorii cu privire la aceste conflicte interne.

Astfel, teoria psihanalitica considera ca toti oamenii traiesc conflicte psihice, atat constiente cat si inconstiente, aceste conflicte psihice stand la baza vietii, iar lipsa lor, a conflictului sau a tensiunii fiind echivalenta cu moartea, un fel de stingere interna. Freud considera ca dezvoltarea unor functii mentale superioare care sa se opuna sau sa influenteze descarcarea pulsiunilor ar reprezenta distinctia dintre mamifere si om. Acea instanta interna care reprezinta moralitatea are rolul de a ne face sa ne integram social si cultural, pentru a trai in acord cu legile umane.

Conflictul este o intalnire a doua forte care au scopuri contrare, cum ar fi iubirea si ura, apropierea si distanta, fuziunea si pastrarea autonomiei, etc. Aceste conflicte le putem trai constient, dar si inconstient, sau putem sa fim constienti de o anumita parte a conflictului, cealalta ramanand inconstienta.

 Conflictele externe se pot vedea cu usurinta in viata oamenilor, insa pentru cele inconstiente este necesara o munca de analiza a comportamentelor, gandurilor si sentimentelor. Oamenii gasesc solutii la aceste conflicte inca din copilarie, iar rezolvarea acestora contribuie la dezvoltarea structurilor de personalitate dar si a psihopatologiilor (tulburarile de personalitate, depresiile sau anxietatile, etc).

Frustrarea se afla la baza conflictului dar, pentru ca o frustrare sa declanseze un conflict patogen ea trebuie sa atinga o anumit intensitate. Mai mult este necesar ca frustrarea produsa de raspunsurile mediului sa intilneasca un mediu intern propice, adica sa vina pe fondul unei frustrari interne.

Un exemplu destul de des intalnit ar fi atacul de panica, care se poate dezvolta ca o solutie de compromis a unui conflict intre o dorinta si o interdictie. Atacurile de panica se intampla de obicei in anumite momente cand persoana respectiva traieste o presiune a unei forte, cum ar fi dorinta de explorare care intra in conflict cu dorinta de a ramane intr-o stare de dependenta fata de un obiect. Acestea pot fi traite de un adolescent care isi doreste sa vada cum e lumea dincolo de ce i-a prezentat parintii lui si frica ca nu se va descurca singur. E un exemplu prezentat intr-o forma simpla, cu toate ca de cele mai multe ori, ceea ce e in spatele acestor manifestari extreme e mult mai complex si mai incalcit. In clinica, pacientii sunt diferiti si contribuie fiecare la dezvoltarea acestor raspunsuri cu propria subiectivitate in contextul lui de viata.

In cadrul terapiei psihanalitice, terapeutul nu urmareste dizolvarea conflictului pacientului, ci il sustine pe acesta in cautarea unor mecanisme mai adaptate de a face fata acestor forte contrarii. Teoreticienii psihanalisti afirma ca un Eu matur este Eul care poate sa tolereze ambivalenta in relatie cu o persoana semnificativa. Aceasta inseamna ca pot sa iubesc si pot sa urasc aceeasi persoana, fara sa fiu nevoit sa renunt la aceste sentimente, pentru a pastra relatia.

In mediile in care persoana care a ingrijit copilul nu a putut sa contina furia si ura acestuia si l-a indemnat “sa fie cuminte” ignorandu-i furia sau tratand-o ca pe ceva intolerabil (“esti un copil foarte rau cand esti nervos”), se intampla ca acei copii sa-si respinga acele sentimente ostile fata de persoanele cele mai importante din viata lui, ingropandu-le in inconstient, doar pentru a pastra relatia cu acestea.

Ca terapeuti, observam in cabinet oameni condescendenti, care simt nevoia sa se faca placuti si care spun adesea despre ei ca evita conflictele, prezentandu-se ca persoane foarte pasnice. Aceasta imagine de persoana nonconflictuala, poate ascunde o incapacitate de a exprima agresivitatea si de a o trai in mod constient. Acesti oameni au nevoie sa inteleaga, in primul rand ca toate emotiile sunt firesti si au ca scop sa ofere o experienta in raport cu o alta persoana sau situatie, si apoi sa elaboreze un proces prin care sa intre in contact cu aceste sentimente ascunse si ingropate.

Psihoterapia psihanalitica este utilă persoanelor care vor să știe mai multe despre aceste conflicte interne, ceea ce îi ajută să apeleze la mecanisme mai mature de rezolvare a conflictelor, în felul acesta câștigând mai multă energie, vitalitate și stare de bine în propria viață.