Ateliere de Gestionare a Emoțiilor și Creșterea Stimei de Sine

Psihanaliza contemporană este o ramură a psihoterapiei care se bazează pe teoriile și tehnicile dezvoltate de către Sigmund Freud și alți psihanaliști. În timp ce multe dintre conceptele și tehnicile originale ale psihanalizei au rămas valabile, psihanaliza contemporană a evoluat în mai multe direcții.

Una dintre cele mai importante schimbări în psihanaliza contemporană este accentul pus pe intersubiectivitate, care se referă la relația dintre pacient și terapeut și la modul în care aceasta relație poate influența procesul terapeutic. De exemplu, unii terapeuți contemporani se concentrează pe a ajuta pacienții să înțeleagă și să repare relațiile lor cu alți oameni, în loc să se concentreze doar pe problemele interne ale pacientului.

Alte direcții în care psihanaliza contemporană s-a dezvoltat includ:

• psihanaliza relațională, care se concentrează pe relația dintre pacient și terapeut și cum aceasta relație poate ajuta pacientul să înțeleagă și să se schimbe;
• psihanaliza interculturală, care se concentrează pe modul în care cultura și contextul social influențează procesul terapeutic;
• psihanaliza somatică, care se concentrează pe modul în care trupul și simptomele fizice sunt legate de problemele emoționale și psihologice;

Psihanaliza contemporană și-a extins și domeniile de aplicare, acum se foloseste cu succes și in tratamentul tulburarilor de personalitate, tulburarilor de anxietate, tulburarilor de alimentatie, tulburarilor de somatizare, traumei si multe altele. Este important să rețineți că există o varietate de abordări și tehnici în psihanaliza contemporană și că nu există o singură metodă “corectă” pentru a trata o problemă sau tulburare specifică.

Există o serie de diferențe în tehnica psihanalitică de la vremea lui Freud și din ziua de azi. Una dintre cele mai importante diferențe este că psihanaliza contemporană este mult mai flexibilă și adaptabilă decât cea clasică.

În tehnica psihanalitica clasică, pacientul era așezat pe un canapea și îndemnat să vorbească liber despre orice gânduri sau amintiri care-i veneau în minte, fără a fi întrerupt sau îndrumat într-un anumit sens. Terapeutul se concentra pe ascultare activă și interpretare a asociațiilor pacientului.

În schimb, în psihanaliza contemporană, terapeuții sunt mai activi în procesul terapeutic și își asumă un rol mai directiv. Terapeuții au tendința de a fi mai implicați în discuții cu pacientul și de a oferi feedback și îndrumări în timpul ședințelor.

De asemenea, în psihanaliza contemporană, se acordă mai multă atenție contextului social și cultural în care pacientul trăiește și se ia în considerare cât mai mult posibil impactul acestuia asupra pacientului.

În plus, multe forme moderne de psihoterapie, cum ar fi terapia cognitiv-comportamentală și terapia centrată pe soluții, se bazează pe principiile psihanalizei, dar au fost dezvoltate pentru a fi mai eficiente în tratarea anumitor probleme de sănătate mintală specifică si adaptate la nevoile pacienților.

Psihoterapia psihanalitică este o formă de terapie care se concentrează pe explorarea subconștientului și a relațiilor din trecut care pot afecta starea actuală de bine a unei persoane. Ea se bazează pe teoriile psihanalitice ale lui Sigmund Freud și urmașilor săi.

Există diferențe semnificative între psihoterapia psihanalitică și alte forme de terapie. Unele dintre aceste diferențe includ:

• Abordare: Psihoterapia psihanalitică se concentrează pe explorarea subconștientului și a relațiilor din trecut, în timp ce alte forme de terapie, cum ar fi terapia cognitiv-comportamentală sau terapia comportamentală, se concentrează mai mult pe schimbarea comportamentelor și gândurilor actuale.
• Durata și frecvența ședințelor: În general, psihoterapia psihanalitică implică ședințe mai lungi și mai puține frecvente decât alte forme de terapie. De exemplu, ședințele de psihoterapie psihanalitică pot dura între 50 și 60 de minute, în timp ce ședințele de terapie cognitiv-comportamentală pot dura între 30 și 50 de minute.
• Rolul terapeutului: În psihoterapia psihanalitică, terapeutul joacă un rol mai pasiv, ascultând și interpretând ceea ce pacientul spune, în timp ce în alte forme de terapie, cum ar fi terapia cognitiv-comportamentală, terapeutul este mai activ și încurajează pacientul să exploreze și să schimbe gândurile și comportamentele sale.
• Focusul terapiei: psihoterapia psihanalitică se concentrează pe explorarea originii simptomelor, in timp ce alte forme de terapie se concentrează mai mult pe eliminarea sau reducerea simptomelor.

Este important să rețineți că fiecare persoană este unică și că un anumit tip de terapie poate fi mai potrivit pentru unii oameni decât pentru alții.